Exegeţii din vechime nu socoteau că a te spăla este de rău. De fapt, ei nu cunoşteau băile publice, pentru că se spălau în ceea ce se numeşte "
scăldătoare"
. Exegeţii de după ei, pe cînd existau deja băi publice, au considerat că e de rău să visezi şi că te speli, şi că vezi băi publice, chiar dacă nu te speli. În ochii lor, băile publice însemnau, pe de o parte, oboseală cumplită din cauza tumultului care domnea acolo, iar pe de altă parte, pagubă din cauza sudorii;
în plus, nelinişte şi teamă în suflet din pricina schimbării ce are loc în piele şi la suprafaţa trupului. Şi unii dintre contemporanii mei, luîndu-se după această veche părere, socotesc la fel, dar greşesc şi nu judecă potrivit cu experienţa. E firesc ca odinioară băile să fi fost considerate ca fiind de rău, deoarece nu exista obiceiul spălării zilnice şi nu erau atît de multe băi publice, iar oamenii se spălau doar la întoarcerea din război sau după mari eforturi fizice - aşa încît băile sau spălatul trupului le aducea aminte de oboseală sau de război. Astăzi, în schimb, oamenii nu se aşază la masă înainte de a face o baie, iar unii fac baie şi după ce au mîncat. Apoi, oamenii se spală şi înainte de a mînca la prînz. Astfel, baia nu mai este astăzi decît un mijloc care te ajută să duci o viaţă bună.
Să se îmbăieze, aşadar, în băi publice frumoase, bine luminate şi cu temperatură plăcută arată, pentru cei sănătoşi, ceva bun şi, totodată, prosperitate şi succes, iar pentru bolnavi, sănătate: căci îmbăiatul e propriu celor sănătoşi, care nu fac baie de nevoie. Dar dacă îmbăiatul se face într-un fel nepotrivit, e socotit de rău. Bunăoară, dacă intri îmbrăcat în piscina caldă, asta indică boală şi griji mari: căci bolnavii intră acolo îmbrăcaţi, iar oamenii cu griji mari se acoperă de sudoare chiar în propriile lor veşminte. In plus, pentru sărac e de rău să se îmbăieze cu îngrijitori şi cu asistenţă numeroasă: anunţă boală lungă, căci, de altminteri, săracul nu are mulţi slujitori cînd se îmbăiază. În mod asemănător, e de rău pentru bogat să se îmbăieze fără slujitori. E de rău pentru toţi oamenii să nu poată transpira sau să vadă baia publică ajunsă sub cerul liber, după ce a rămas fără acoperiş, sau să nu poată găsi apă în vase. Această ultimă împrejurare e ceva cu totul rău: căci atunci nădejdile nu se vor împlini, mai ales dacă cel ce visează îşi cîştigă existenţa în prezenţa sau datorită mulţimii. Cunosc un citared care, pe punctul de a lua parte, la Smyrna, la întrecerile sacre în cinstea lui Hadrianus, a visat că, urmînd să se îmbăieze, nu a găsit apă în piscină. Şi s-a întîmplat să fie surprins cînd încerca să-i corupă pe arbitri, să fie amendat şi exclus de la întrecere, iar acest lucru - că nu a găsit ce căuta - era aşa cum indicase visul, baia semnificînd teatrul. Să se îmbăieze în apă caldă - vorbesc de apa ce ţîşneşte de la sine din pămînt - înseamnă sănătate pentru bolnavi, lipsă de lucru pentru cei sănătoşi: căci la băi termale merg fie cei aflaţi în convalescenţă, fie cei care sînt în vacanţă. E de bine şi să faci baie în apă de izvor, în lacuri, în fintîni sau în rîuri cu apa curată şi străvezie, dar să nu înoţi în ele, căci înotatul e pentru toţi de rău şi simbolizează pericol şi boală. Motivul a fost explicat cu grijă de Panyasis din Halicarnas. Strigilele, răzuitoarele şi ştergarele îi desemnează pe slujitorii casei. Aşadar, dacă se pierde în vis unul dintre aceste obiecte, se va pierde unul dintre sclavii cu funcţie de camerist. Răzuitoarele, mai cu seamă, anunţă şi o pagubă, pentru că ele curăţă sudoarea, fără să adauge ceva trupului;
uneori au sugerat şi o hetairă - căci şi hetaira, cînd se freacă de trup, face acelaşi lucru. Sticluţa cu ulei şi cutia pentru ţesală desemnează, pentru unii, pe soţia ce păzeşte casa sau pe servitoarea devotată, iar pentru alţii, pe slujitorul folositor.
A-l căra în spinare pe unul dintre demonii din infern, pe însuşi Pluton, Cerberul sau pe oricare altul dintre locuitorii Hadesului înseamnă, dacă cine are un astfel de vis este un răufăcător, că-şi poartă crucea: căci crucea are asemănare cu moartea, iar cel care trebuie să fie... (afla mai multe)
Dacă cineva îi spune altuia un lucru care nu e de competenţa profesiunii sale, împlinirea se face chiar pentru acest individ; dacă spune ceva care este de competenţa profesiunii sale, împlinirea se face pentru celălalt, niciodată pentru persoana celui care vorbeşte. La fel cum,... (afla mai multe)